Popular Posts

Tuesday, October 17, 2017

Destinația: Marte

În data de 16 iulie 1969, trei locuitori ai Pământului plecau într-o aventură de explorare care cu doar un deceniu în urmă ar fi putut exista doar în mintea unui nebun. Cinci zile mai târziu, însă, omenirea a privit victoria nebunilor, a visătorilor: primii oameni pășeau pe Lună. Din acel moment, bariera dintre cer și pământ părea învinsă. Ce altceva ar fi putut împiedica explorarea acestei noi frontiere? Totuși, cu doar trei ani mai târziu, Luna dispărea în spatele unei nave spațiale pentru ultima oară. Ca în multe alte domenii, oamenii au fost înlocuiți de roboți. Aceștia sunt dispensabili, eficienți, rezistenți la condițiile spațiului cosmic. Ei sunt alegerea logică.
„Oricine se află deasupra celui mai mare sistem din lume alimentat de hidrogen și oxigen, știind că o să fie aprins sub el și nu este un pic îngrijorat, nu înțelege complet situația în care se află.”
— John Young
Oare logica stă la cârma acestui demers necontenit de explorare? Mulți continuă să afirme că există nenumărate probleme mai apăsătoare, că înainte de a explora galaxia, ar trebui să ne facem ordine în propria casă. Misiunile Apollo, spun ei, au fost alimentate de cursa de înarmare dintre marile puteri geopolitice ale perioadei. Există un adevăr incontestabil în aceste afirmații. Cum altfel ar fi putut S.U.A. și U.R.S.S. să-și demonstreze măreția militară, dacă nu prin a pune oameni pe Lună? Chiar așa, cum altfel? A fost aceasta cea mai pragmatică alegere posibilă? Nu cred. În ciuda ororilor prin care trecuse omenirea în prima jumătate a secolului, în ciuda scenariilor apocaliptice ce pândeau la orizont, cred că cineva încă îndrăznea să viseze.
„Acesta este un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru omenire.”
— Neil Armstrong
Poate că aceste evenimente au fost plănuite pentru a alimenta mândria națională, dar în cele din urmă au adus cu ele o nouă percepție asupra locului nostru în Univers. Mulți astronauți au descris experiența vizualizării planetei noastre, suspendată în întunericul cosmic, ca fiind una revelatoare pentru condiția umană. Ca ei, milioane de oameni au fost inspirați și schimbați profund de perspectiva oferită în era spațială. Costul unei misiuni spațiale poate fi ușor cuantificat, dar rezultatul ei nu. Misiunile Apollo au fost posibile prin munca a nenumărați oameni, de la ingineri și constructori, până la echipajul din Houston și cel din rachete. Cei care s-au întors de pe Lună au fost primiți ca niște eroi. Aceștia reprezentau simbolurile unei strădanii nebunești.
„Din partea echipajului Apollo 8, încheiem cu noapte bună, mult noroc și un Crăciun fericit, iar Dumnezeu să vă binecuvânteze pe voi toți, toți cei de pe bunul Pământ.”
— Frank Borman
Astăzi roboții explorează pentru noi, lărgind limitele cunoașterii pentru creatorii lor. Ceva lipsește, însă. Nevoia de explorare nu ne este complet satisfăcută, așa că o nouă mobilizare începe să prindă formă. Precum niște marinari aflați pe o mare calmă, simțim cum brizele încep să se adune. Dacă agențiile și companiile spațiale își vor putea duce planurile la finalizare, vom vedea oameni pe Marte cel mai târziu în anii 2030. Aceleași argumente pot fi aduse. Noi, cei care nu suntem în stare să conviețuim în armonie cu propria noastră planetă, să îndrăznim să pășim și să locuim pe alta?
„Marte a fost survolat, orbitat, plesnit, examinat, lovit cu rachete; au fost făcute salturi pe el, rostogoliri, săpături, perforări; a fost copt, chiar și aruncat în aer. Ceea ce încă nu s-a realizat: pășirea pe Marte.”
— Buzz Aldrin
Cred că acum, mai mult decât oricând, avem nevoie de asta. Avem nevoie ca acesta să fie, cu adevărat, doar începutul unei noi ere în istoria noastră, o eră în care, oriunde ne-am afla, atunci când privim în sus să știm că cineva privește înapoi. Cei care vor conduce această nouă expediție a omenirii vor găsi cu greu punctul albastru din cerul lor, dar aprecierea lor pentru acesta va crește astronomic. Poate că aceste fapte se vor răsfrânge mai larg asupra întregii omeniri, iar acele probleme apăsătoare care concurează pentru resursele noastre de azi își vor găsi soluții care altfel ar fi fost imposibile.

No comments:

Post a Comment