Moralitate și umanitate

Probleme de moralitate s-au infiltrat adânc în gândirea umană încă de la începuturile acestei specii excentrice. Oare cum este „bine”, sau „rău”, să ne comportăm cu ceilalți membri ai societății noastre? În ce măsură ne afectează credințele majoritar răspândite din grupurile în care trăim? De ce se schimbă acestea în timp și către ce tind să se transforme? Acestea sunt întrebări pe care câțiva oameni le-au adresat de-a lungul timpului într-un demers filozofic ce a primit denumirea de „etică”. În cadrul acestei ramuri a filozofiei, precum în celelalte, există numeroase curente de gândire. Anumite persoane cred că răspunsurile pot veni doar din exterior: din lumea naturală, sau din cea supranaturală. Altele cred că pentru a înțelege moralitatea este necesar, mai întâi de toate, să ne înțelegem pe noi înșine și că reflecția este singura ce poate să ofere o reflexie clară a normelor etice. Nu în cele din urmă, există oameni ce consideră că moralitatea nici măcar nu face parte din realitatea în care ne aflăm. Adesea, însă, oameni de pretutindeni au acționat în relație cu alți oameni fără să cunoască nuanțele teoriilor academice ale eticii. Filozofii antici și cei moderni deopotrivă sunt irelevanți atunci când un copil ne zâmbește și noi îi zâmbim înapoi, atunci când o persoană este în pericol și noi alergăm, sau nu, să o salvăm. Aceștia nu se aud nici atunci când, sub un cer luminat de mii de stele tăcute, în mijlocul oceanului, sângele sclaviilor aflați pe un vas post-renascentist colorează lemnul și marea. Astfel de exemple pot aduce în evidență aspecte adânc înrădăcinate ale caracterului uman. În acest sens, biologia și etologia au puterea de a ne informa asupra naturii noastre complexe, capabilă de cele mai frumoase, dar și de cele mai urâte fapte cunoscute nouă.

„Credința într-o sursă supranaturală a răului nu este necesară; oamenii singuri sunt capabili de toate atrocitățile.” — Joseph Conrad

Totuși, chiar dacă omul are înclinații morale înnăscute, etica este cea care canalizează aceste predispoziții și permite conviețuirea noastră în comunități, în special în cele mari. Prin lentila eticii putem scoate la lumină diferitele nuanțe ale relațiilor dintre oameni, de la dispreț până la empatie și chiar iubire. Deși nu este imediat evident, aceste detalii se regăsesc în codul legilor la nivel național și internațional. Până de curând în istoria omenirii, sclavagismul era reglementat prin lege în multe zone ale Pământului, dar nici astăzi, deși scos în afara legii în toate statele lumii, acesta nu este aproape de a fi complet eliminat. Privite în detaliu și în perspectivă, aceste lucruri evidențiază faptul că moralitatea umană a progresat de-a lungul timpului și că va continua să o facă pentru multă vreme de acum înainte. De fiecare dată când perspectiva comună asupra moralității s-a schimbat, au existat oponenți ai schimbării. Atunci când, pentru prima dată în istorie, un guvern s-a format în jurul ideii că un conducător este un slujitor al poporului și nu invers, unii au crezut că evoluția eticii a luat sfârșit. Aceasta, însă, a continuat să avanseze. Atunci când sclavia a fost scoasă în afara legii, unii au spus că a fost atinsă culmea moralității umane. Vârful avea să fie departe. Atunci când femeile cu o anumită culoare a pielii au primit dreptul la vot, unii au declarat că nimic nu mai trebuie schimbat. Schimbările au continuat să aibă loc. Atunci când oamenii au putut vota fără restricții de rasă și etnie, unii au strigat că trenul progresului moral trebuie oprit. Trenul a continuat să accelereze. Atunci când homosexualitatea a încetat să fie pedepsită cu închisoarea, unii au cerut întoarcerea la valori tradiționale. Tradiția persecuției prin lege a persoanelor de altă orientare sexuală își începuse dispariția. Atunci când oricare doi adulți cu liber consimțământ au început să-și poată exercita voința de a se căsători în fața statului, unii au proclamat venirea Apocalipsei. Sfârșitul nu este încă aici.

„Nimeni nu se naște disprețuind o altă persoană pentru culoarea pielii sale, pentru statutul său, sau pentru religia sa. Oamenii trebuie să învețe să urască, iar dacă pot fi învățați să urască, ei pot fi învățați să iubească pentru că iubirea este mai naturală inimii umane decât opusul ei.” — Nelson Mandela

Moralitatea umană nu este statică și absolută. Ea evoluează pe măsură ce cultura se modifică și avansează. Trăim într-o lume a ideilor și a ideologiilor, iar ideile prevalente acum nu sunt aceleași cu cele care dominau gândirea umană în urmă cu milenii, secole și chiar decenii. La mai puțin de două luni după încheierea celui mai distructiv război din istorie se forma Organizația Națiunilor Unite, care după încă trei ani adopta pentru prima dată în existența civilizației umane o declarație universală a drepturilor omului. Această declarație a obținut recordul de a fi documentul cu cele mai multe traduceri din lume. El se adresează fiecărui om, oriunde s-ar afla pe această planetă sau în afara ei. Este o declarație a ceea ce înseamnă umanitatea, a modului în care vrem să fim tratați de ceilalți și, în cele din urmă, a lumii pe care vrem să o lăsăm celor din viitor. Realizarea fundamentală a moralității este că aceasta e în mâinile noastre. Binele și răul nu sunt integrate în țesătura Universului, altfel stelele nu ar fi rămas tăcute deasupra râurilor de sânge care s-au scurs de-a lungul timpului. În schimb, noi avem puterea de a decide în ce lume vrem să trăim. Este o responsabilitate pe care o purtăm cu toții, de a lăsa lumea mai bună decât am găsit-o. Credem în libertate, drepturi egale și unitate, sau în autoritarism, în superioritatea impusă a unora și în dezbinare? Vrem să ne întoarcem înapoi de unde am venit, sau să construim o lume în care ororile trecutului nu mai pot avea loc? Ceea ce facem în această viață oferă răspunsuri la astfel de întrebări. Atunci când o injustiție are loc, putem alege să facem ceva în privința asta, sau să privim în cealaltă parte. Uneori avem de ales și fiecare alegere crează un viitor alternativ, o cale diferită în viitoarea istorie a umanității. Votul democratic reprezintă un caz particular de alegere, prin care putem altera drastic societatea în care ne aflăm. Prin referendum putem alege modificarea Constituției unui stat, a principiilor care vrem să ghideze relația dintre cetățeni. De asemenea, alegerea reprezentanților poate schimba lumea, căci adesea avem de ales nu doar între candidați, ci între principii și ideologii diferite. Astfel, democrația, precum îi spune numele, este un sistem al poporului și poate fi la fel de frumoasă, sau la fel de hidoasă, pe cât suntem noi.

„Nu este ușor de văzut cum formele mai extreme de naționalism pot supraviețui pentru multă vreme după ce oamenii au văzut Pământul în adevărata sa perspectivă, ca un glob singuratic împotriva stelelor.” — Arthur C. Clarke

Personal, cred că civilizația umană se află încă în copilăria sa. Încă nu am ales pe care cale vrem să mergem: pe cea a cooperării, sau pe cea a autodistrugerii. Totuși, cred că un progres semnificativ a avut loc, un progres al mentalităților umane, un progres al empatiei. Interconectarea lumii moderne îngreunează menținerea ideilor din perioada tribală a omenirii. Este mai dificil să-i disprețuim pe cei pe care ajungem să-i cunoaștem, cu adevăratele lor calități și defecte. Am parcurs un drum lung de la invenția agriculturii, ce a permis formarea așezărilor permanente, până la construirea lumii moderne. Acest drum nu se încheie aici, astfel că, data viitoare când sunteți puși în fața unor alegeri morale, întrebați-vă dacă v-ați îndreptat privirea către direcția corectă.

„Vina faptului că suntem niște slugi, dragă Brutus, nu este în astrele noastre, ci în noi înșine. Oamenii, la un moment dat, sunt stăpâni asupra propriului destin.” — William Shakespeare (Iulius Cezar, 1599)