Ultima frontieră

Cineva mi-a spus odată că animalele au fost create într-o manieră foarte similară cu cea prin care am apărut și noi în această lume, cu excepția faptului că lor nu li s-a oferit darul de a-l cunoaște pe Dumnezeu. Din acest motiv animalele par să privească mereu spre pământul de sub picioare, în timp ce împărăția cerurilor stă descoperită deasupra lor. În schimb, această capabilitate de a contempla lucruri divine ar fi etern rezervată ființelor umane. Doar sufletele noastre ar avea șansa de a fi luminate de cunoașterea lui Dumnezeu, sau damnate pe veșnicie dacă aleg să renunțe la moștenirea lor celestă. Mai târziu în viață am învățat despre cuvintele cardinalului Caesar Baronius, spuse lui Galileo Galilei pentru afirmațiile sale aparent eretice despre relația noastră cu lumea de deasupra. Acesta spunea că „intenția Duhului Sfânt este să ne învețe cum să ajungem în ceruri, nu cum funcționează cerurile”. În orice caz, eu unul nu pot decât să fiu de acord cu importanța ambelor acestor demersuri ale spiritului uman, exprimate de cardinal, chiar dacă din motive ușor diferite. Cu toate acestea, spre deosebire de mulți care au încercat până în prezent să mă învețe aceste lucruri, trebuie să recunosc că sunt încă nefamiliarizat cu scopul din spatele creației omului și al „bestiilor”. Mai mult, contrar opiniei lui Baronius, afirm credința mea că pentru a ajunge în ceruri trebuie să le înțelegem, mai întâi, întinderea.

„Cu toții stăm în mocirlă, dar unii dintre noi privesc la stele.” — Oscar Wilde

Într-adevăr, pare că, din timpuri imemoriale, oamenii au văzut în firmamentul nopții lucruri pe care alte ființe pământești nu ar putea spera vreodată să le întrezărească. Nenumărate tipare începeau să iasă la iveală din miriada de lumini ale boltei cerești, cu mișcările lor lente, dar amețitoare. Unii au văzut o țestoasă, un taur, sau alte creaturi ale Pământului, în timp ce alții credeau că văd fete tinere dansând liber printre stele, neștiind ce pericole pândesc în întuneric. În Japonia antică se credea că ziua și noaptea au apărut atunci când Amaterasu, zeița Soarelui, nu mai putea suporta prezența maleficului său frate, zeul Lunii, și a decis să cutreiere cerul separat de acesta. Câțiva oameni, însă, au privit acoperișul lumii mai îndeaproape și au realizat că poveștile sale ne pot spune mai multe decât întâmplările trecute ale zeilor. Cu alunecarea lor subtilă de-a lungul întunericului, astrele ne-ar permite să întrezărim ceea ce încă nu s-a petrecut. În timp ce învățat să scriem, învățam de asemenea să citim ceea ce a fost înscris acum multă vreme cu cerneală argintie pe cea mai măreață pânză dintre toate.

„Cel mai frumos lucru pe care îl putem simți este emoția misterului. Ea este sursa pentru întreaga artă și știință autentică. Acela pentru care această emoție este străină, care nu mai este capabil să se minuneze și să fie absorbit de reverență, este ca și mort: ochii săi sunt închiși.” — Albert Einstein

Astfel de lecții despre prezicerea evenimentelor viitoare bazată pe mișcarea aparentă a stelelor sunt încă larg răspândite în societatea noastră. Cu toate că prezicerea destinului indivizilor prin observarea astrelor rămâne înrădăcinată în cultura populară, aceasta nu pare să afecteze prea mult munca filozofilor și cercetătorilor moderni, care par să fie mai interesați să învețe despre soarta spațiului, a timpului și, în cele din urmă, a întregului Univers. Prin astronomie, cosmologie și astrofizică am reușit să privim dincolo de ceața densă creată de praf cosmic, dar mai ales de preconcepțiile umane, și am descoperit o lume stranie, dar minunată. Este o lume atât de vastă încât s-a speculat că un creier ce-ar conține informația necesară pentru a înțelege mărimile implicate s-ar prăbuși de îndată sub propria greutate într-o gaură neagră. Atunci când stelele sunt așezate sub privirea noastră ca firele de nisip într-un deșert fără de sfârșit, pare dificil să înțelegem importanța unor maimuțe de pământ ce-și încheie una alteia existența pentru „teritoriu” pe un fir de praf, învârtindu-se în jurul unui fir de nisip, ambele fiind purtate de o blândă adiere printre dunele crescânde și peste canioanele extinse ce formează Universul nostru.

„Am fost să explorăm Luna și am descoperit Pământul.” — Eugene Cernan

Pentru foarte multe persoane, Universul este „acolo, departe”, un simplu fundal pe cerul nopții, din ce în ce mai ascuns de lumina așezărilor urbane. Pentru alții, însă, acesta reprezintă „ultima frontieră”, iar destinul nostru este puternic întrepătruns cu cel al astrelor, chiar dacă nu conform tiparelor propuse de zodiac. La patru secole distanță de ereziile lui Galilei, oamenii pășiseră pe un alt corp ceresc și, pentru prima dată, Pământul era cel care răsărea la orizont, ca un glob singuratic împotriva stelelor. Emisari robotici ai umanității au ajuns să cutreiere Sistemul Solar și chiar să se îndrepte către alte stele din galaxie. Frontiera este pretutindeni, iar visul de a accede la lumea cerească s-a extins din teologie în tărâmuri laice, sau poate cosmice. Uneori este indicat să ridicăm ușor privirea către viitor, oricât de îndepărtat și utopic ar părea, măcar pentru a realiza câte obstacole, dar mai ales slăbiciuni umane, mai sunt de străbătut în drumul umanității, din câmpiile noroioase ale Tanzaniei, către norii albi ai văzduhului și dincolo de ei.

Vot pentru egalitate în Irlanda

În Republica Irlanda a avut loc un referendum istoric pentru a proteja în Constituția țării căsătoriile între parteneri de același sex. Faptul că peste 90% dintre irlandezi se identificau în anul 2011 ca fiind creștini face cu atât mai importantă victoria obținută pe data de 22 mai 2015 în lupta pentru egalitate. Acest fapt demonstrează oamenilor de pretutindeni că nu pot pune în seama credinței religioase disprețul pe care îl simt pentru alți oameni. De asemenea, acest referendum a arătat că problema egalității în drepturi nu este doar o problemă pentru cei ce nu dispun de acele drepturi, ci este o problemă a întregii umanități. Peste 62% dintre alegătorii irlandezi au decis că nu vor ca starea de nedreptate socială să persiste în țara lor. Având în vedere acest procent ridicat, nu poate fi vorba doar de persoane gay care au luptat pentru propria lor libertate, ci este vorba despre o populație majoritar heterosexuală care a refuzat să ia parte la subjugarea unei minorități. Într-adevăr, pentru persoanele cărora le pasă cu adevărat de semenii lor nu poate fi plăcut să se afle la niciunul dintre capetele biciului.

„A fi liber nu înseamnă doar a scăpa de lanțuri, ci a trăi într-un mod ce respectă și îmbunătățește libertatea celorlalți.” — Nelson Mandela

Acest vot irlandez pentru egalitatea în drepturi arată că, așa cum nu trebuie să fii negru pentru a susține dreptul la vot al tuturor cetățenilor, așa cum nu trebuie să fii femeie pentru a susține dreptul la educație pentru fiecare cetățean al țării, nici gay nu trebuie să fii pentru a susține dreptul oamenilor de pretutindeni de a se căsători cu persoana iubită. Aceste probleme nu sunt unele specifice unor minorități, ci sunt problemele tuturor cetățenilor unui anumit stat. Nu este o luptă a minorităților împotriva majorității, ci mai degrabă o luptă a oamenilor împotriva injustiției, oriunde aceasta ar putea să apară în societate. Astfel, populația Irlandei se alătură avangardei sociale în ceea ce privește drepturile omului într-o tendință globală de conștientizare a modului în care trebuie să evoluăm ca civilizație umană.

Harta jurisdicțiilor în care căsătoriile între parteneri de același sex sunt legale, în curs de legalizare, recunoscute oficial, sau există sub formă de uniuni civile.

Din păcate, însă, există încă numeroase țări în care ideile libertății și egalității în drepturi nu sunt la fel de populare. Există o uriașă discrepanță între statele care protejează cu sfințenie libertatea individuală a cetățenilor și cele care îi execută în spațiul public pe cei ce îndrăznesc să susțină asemenea idei subversive. Cu toate acestea, un vânt al schimbării continuă să înconjoare întregul glob pământesc, iar idealul libertății câștigă popularitate cu fiecare zi ce trece. „Arcul universului moral este lung, dar se îndoaie către justiție”, spunea Martin Luther King Jr. în istoricul său discurs din Washington D.C., în fața Monumentului lui Lincoln. Visul de egalitate al liderului mișcării drepturilor civile nu este unul singular, ci el este împărtășit din ce în ce mai mult de oameni de pretutindeni.

Imagine postată pe Twitter cu descrierea: „Iisus își iradiază curcubeul peste orașul Dublin în această dimineață!”

Într-o notă mai puțin serioasă, în timpul numărării de voturi din cadrul referendumul irlandez, deasupra orașului Dublin, capitala Irlandei, au apărut mai multe curcubeie. O persoană cu o viziune științifică asupra lumii ar putea spune că acest fapt este o coincidență ce poate fi atribuită vremii ploioase, specifică zonei respective, însă nu este de mirare că numeroase persoane au declarat în mediul social, mai în glumă, mai în serios, că Dumnezeu a oferit un semn de aprobare pentru schimbarea ce avea loc în societatea irlandeză.